Ma numesc Vitalie Marian. Sunt nascut la 30 mai 1980 in or.Hincesti, Moldova. In 1997 am absolvit scoala medie nr.3 din Hincesti, urmind, mai apoi, studiile la Facultatea de Radioelectronica din cadrul Universitatii Tehnice din Moldova.

De la 13 ani, pe cind eram inca acasa la parinti, am inceput sa duc un mod de viata destrabalat. Curvii, betii, fumat, prostii de tot felul. Macar ca invatam satisfacator in scoala si paream un baiat cuminte pentru parintii mei si pentru cei din jur, aceasta nu ma pazea nicidecum de poftele tineretei.La 17 ani am plecat de-acasa, angajindu-ma, pentru urmatorii 5 ani, in calitate de student la Universitate. Vreau sa spun ca a fost un pas nou pentru mine si nu prea stiam sa-mi administrezi viata. Am hotarit sa depun toate eforturile ca sa devin un inginer calificat, sa-mi construiesc o cariera si sa ma casatoresc. Dar chiar din primele saptamini de trai in camin mi-am continuat modul anterior de trai. M-am legat cu citiva studenti din camin cu o purtare nesatisfacatoare, continuind betiile si desfatarile. Am inteles atunci, ca daca voi continua sa traiesc asa, departe nu voi ajunge. De-aceea am plecat de la camin si m-am stabilit cu traiul la o gazda, cu scopul de-a schimba atmosfera si de-a lua o atitudine mai serioasa fata de invatatura. Poate ca cineva din cititori s-ar gindi ca am fost slab de fire. Probabil....dar nu a fost vina mea.....nimeni nu m-a invatat cum sa-mi administrezi propria viata, de-aceea am fost nevoit sa ma invat din greselile proprii. Necatind la acest fapt, invatam bine la facultate, pentru ca-mi placea specialitatea. Dupa lectii obisnuiam sa merg la libraria B.P. Hasdeu din centrul capitalei.

Intr-o zi, pe cind ieseam din librarie, am observat o lozinca atirnata deasupra strazii centrale, pe care era scis: Viata. Cum sa te descurci in ea?. Eram pe atunci la anul trei la facultate. M-am oprit pentru o clipa ca sa meditezi la aceste cuvinte. Pe lozinca era indicat locul desfasurarii manifestarii: stadionul Republican si timpul. Eram foarte curios sa merg la aceasta manifestare, ca sa pot gasi, si eu, raspunsurile la intrebarile despre viata, care ma framintau pe atunci. Cind am ajuns la Stadionul Republican am vazut o multime mare de oameni, care se imbulzeau spre intrare. Am intrat pe stadion si am inteles deodata ca urma sa se desfasoare o manifestare religioasa crestina: evanghelizare. Deasupra scenei era scris: Isus a zis: Eu sunt Calea, Viata si Adevarul. In timp ce un cor de aproximativ 500 persoane se pregatea de cintari, stadionul se umplea cu oameni. Eram uimit de multimile de oameni si de atmosfera din locul cela. In viata mea nu vazusem asa ceva. Am hotarit sa ramin acolo pina la sfirsitul programului. Cit despre mine, eram un ateist, si tema religiei era departe de mine. Imi amintesc de un caz din camin. Eram adunati lolalta aproximativ 15 studenti intr-o odaie. Eram deja bauti si ne pregateam de o zi de nastere. Pe cind stateam, in odaie au intrat 2 fete si un baiat de virsta noastra si au inceput sa ne vorbeasca despre dragoste lui Dumnezeu. Ne bateam joc de ei, provocindu-i prin diverse intrebari prostesti, pina cind i-am expulzat din odaie. M-a mirat in ei linistea sufleteasca, pe care au pastrat-o atunci cind i-i batjocoream. Aceasta era prima saminta semanata in inima mea. Programul religios s-a inceput cu rugaciunea Tatal Nostru, facuta de un predicator pe numele Victor Gamm, urmind mai apoi de o serie de cintari. In momentul cela am simtit o usurare atit de mare in sufletul meu! Acuma inteleg ca era Duhul lui Dumnezeu prezent acolo. Nu mai tin minte despre ce a fost predica in acea zi, dar mi-a placut foarte mult. A doua zi am hotarit sa mai merg odata (erau 3 zile de evanghelizare) si am luat de aceasta data cu mine pe matusa mea. In ziua ceea evanghelistul a predicat pilda fiului risipitor, dezvaluind dragostea necondtionata a lui Dumnezeu pentru toti oamenii. In momentul acela am simtit ca s-a produs o transformare in mintea mea, si dupa chemarea de pe urma la pocainta, mi-m predat viata si destinul in minile lui Dumnezeu. Am dorit din toata inima sa-L cunosc pe Dumnezeu mai de aproape, pentru ca simteam ca am trait toti anii vietii mele fara de El in suflet. Singura persoana, pe care o cunosteam ca crestina pe atunci, era fata, cu care stateam intr-o banca la facultate – Oxana. Din cind in cind la lectii Oxana imi intindea Noul Testament pentru ca sa citesc ceva din el. O faceam intotdeauna din stima pentru ea. De-aceea am hotarit sa impartasesc cu ea bucuria, pe care am retrait-o din pocainta. Cind a auzit, ea s-a bucurat foarte mult. M-am imprietenit cu ea si am inceput ambii sa studiem sfintele Scripturi si sa mergem la biserica. Inima mea era atit de dornica de-aL cunoaste pe Dumnezeu, incit in fiecare dimineata inainte de lectii, ma sculam, sarutam toate icoanele din casa matusei, apoi mergeam la slujba de dimineata la o biserica ortodoxa, situata in sectorul Muncesti (era pe atunci un vagonas de constructii). Cind ajungeam la lectii mirosea de la mine a tamiie din biserica. Dupa cum am mai spus viata mea a fost complect transformata. Intelegeam ca nu e doar o pasiune temporara sau un interes din tinerete. Am gasit cu adevarat comoara vietii, un izvor de intelepciune si plinatate din care pot invata cum sa-mi construiesc si sa-mi administrezi viata. Dumnezeu a devenit pentru mine adevarat Parinte, cu care mi-am legat viata si destinul.

Au trecut deja 8 ani de atunci, dar n-a fost in viata mea nici o zi in care sa regret ca l-am ales pe Dumnezeu.

Dupa 2 ani de la pocainta, eu si Oxana, ne-am casatorit, fiind absolut increzuti de compatibilitatea si alegerea dumnezeiasca al unuia pentru celalat. Primul nostru sarut conjugal a avut loc la Oficiul Starii Civile dupa 2 ani de intilnire.

Inainte de a ma intoarce la Domnul, Oxana, fiind o crestina de un anumit timp, se ruga fierbinte la Dumnezeu ca sa-i dea un sot, care sa corespunda tuturor cerintelor ei, pe care le-a stipulat intr-o scrisorica:

1. sa fie crestin si sa iubeasca pe Dumnezeu din toata inima

2. sa fie indraznet

3. sa vorbeasca in limba engleza

4. sa cinte la chitara

Eu nu stiam nimic despre aceasta scrisorica pina la logodna, cind ea mi-a spus ca are o dovada ferma ca eu sunt jumatatea ei. Atita timp cit nu eram credincios, niciodata nu atrageam atentie Oxanei. Ma intilneam pe atunci cu o secretara de la universitate. Tot ce ma lega de Oxana erau conspectele ei, pe care le ceream de la ea des, pentru ca erau ingrijite si integre. Nu ma uitam la ea, nu pentru ca ar fi fost urita sau prostuta (apropo, Oxana este foarte frumoasa si foarte desteapta. Ea era unica fata din grupa noastra si invata cel mai bine), dar pentru ca Dumnezeu imi pusese pe ochi o pelicula.

Dupa ce am predat viata lui Dumnezeu si am inceput sa prietenesc cu Oxana, deodata mi s-au deschis ochii...Foarte straniu suna...dupa 1 an cit am stat cu ea in banca. Am inceput sa observ in ea cit frumusetea exterioara, atit si interioara. Imi era interesant sa petrec timpul cu ea. Dupa un timp, mi-a aparut dorinta sa merg la cursuri de studiere a limbii engleze. Dupa ce ea a vazut acest lucru, si-a marcat o notita in scrisorica sa tainica. De faptul ca eram fierbinte pentru Dumnezeu si indraznez, nici nu era vorba...

Mai tirziu, mi-a aparut pe neasteptate dorinta de a cinta la chitara ca Eugen Petrache ( un frate din biserica). Niciodata in viata n-am fost pasionat de instrumente muzicale. Deci, mi-am procurat o chitara cu 50 lei si am luat citeva lectii de la un prieten. Tot ce am invatat a fost cintecul „Iisus, Tu esti dragostea mea”, pe care i l-am cintat Oxanei, dupa ce am uitat complet de chitara ( asta a fost ultima bifa in scrisorica ei...).

Dumnezeu i-a raspuns la rugaciune. Este un miracol, nu-i asa? Am ramas uimit cind ea mi-a aratat scrisorica cea tainica.

Dumnezeu este mare si bun. El este Acela care doreste sa-ti transforme viata, sa-ti daruiasca o nadejde neclintita si un viitor plin de bucurii si binecuvintari. Ramine doar un singur lucru – sa-L accepti in viata ta. Cereti iertare de la El pentru tot timpul trait fara El in suflet si invita-L sa traiasca in inima ta. Crede in Fiul Sau Iisus Hristos, care a murit pentru pacatele tale si care doreste sa-ti daruiasca viata vesnica.

Dumnezeu m-a binecuvintat cu un serviciu minunat. Lucrez manager general in doua companii straine. Imi place lucrul meu. Ca crestin, doresc sa fiu un instrument folositor in mina Lui in ceea ce priveste raspindirea luminii in sfera afacerilor. La momentul dat, Dumnezeu mi-a increzut o familie de virsta parintilor mei cu trei copii ca sa studiem impreuna Sfintele Scripturi.

Deasemenea doresc sa aduc lumina lui Hristos in sfera sociala a acestei tari. Eu cred ca biserica trebuie sa fie folositoare societatii si un exemplu demn de urmat.

Recent creat, blogul Moldova mea, abordeaza problemele cele mai stringente din viata social-culturala a acestei tari.

Scopul crearii blogului este de a sensibiliza poporul moldovenesc pentru a se intoarce la valorile sale crestine, care constituie o temelie dura a societatii, un viitor prosper pentru familii, copiii si generatiile care se vor naste dupa noi.

Dumnezeu sa va binecuvinteze!